Cioara griva (Corvus corone L.)
Alte denumiri: Cioara cenusie (Corvus corone sardonius), denumire
uzitata corect in sud, si cioara griva ardeleana (Corvus corone cornix) folosita,
de asemenea, corect in Transilvania, Banat si Bucovina. Se mai folosesc
denumirile de cioara sura, grivana sau cioara griva sudica in restul tarii, la sud
si la est de Carpati. De fapt sunt doua subspecii de cioara griva, care se
deosebesc putin din punct de vedere morfologic, nu insa si din punct de vedere
vanatoresc. Carpatii par sa reprezinte linia de demarcatie intre
aceste doua subspecii.
In Romania, doar in Banat si in sudul Ardealului, se mai intalneste o
subspecie neagra de cioara griva, denumita cioara neagra (Corvus corone
corone L.), foarte asemanatoare cu cioara de semanatura, fara insa a prezenta
piele nuda alburie la baza ciocului si "pantaloni". Se aseamana la aspect
general cu corbul, dar este mai redusa ca dimensiuni.
Recunoastere: Cioara cenusie are capul, gusa, remigele aripilor si
rectricele cozii de culoare neagra mata, restul corpului fiind cenusiu.
Cioara griva ardeleana este de dimensiuni putin mai reduse decat cioara
cenusie, iar contrastele culorilor sunt mai pregnante, in sensul ca are remigele
secundare de un negru lucios, iar vesta cenusie este mai deschisa la culoare.
Ambele subspecii traiesc in numar mare la campie. In zonele de dealuri
sunt mai rare, iar in regiunea de munte, de-a lungul vailor, doar cateva
exemplare. Cioara cenusie este regasita in efective numeroase si in
Lunca si Delta Dunarii.
Glasul este un carait caracteristic. Simtul vazului este de o acuitate
exceptionala. Are longevitate mare, apreciata la 20-30 de ani.
Hrana: Se hraneste cu ouale si puii pasarilor mici, producand pagube
in populatiile de fazani, potarnichi, prepelite, nagati, gaste si rate salbatice,
lisite etc. Ataca puii mici de iepure si chiar exemplarele adulte ranite sau
neputincioase. Consuma insa si mari cantitati de larve, insecte, soareci,
excremente, resturi de cadavre si o multime de vegetale (cereale, seminte de
floarea-soarelui, fructe etc.).
Prin modul de hranire produce pagube activitatii cinegetice, dar si
agriculturii, intr-o masura mai mare decat este folositoare prin culegerea
larvelor daunatoare. Din aceste motive este considerata specie pagubitoare,
mai ales pentru vanatul util cu pene, si este tratata ca atare.
Obiceiuri: Primavara traieste in perechi, vara in familii cu pui, iar spre
toamna se strange in stoluri nu prea numeroase. Numarul ciorilor grive pare sa
creasca iarna, in anumite zone sud-estice si vestice, prin aportul de exemplare
eratice venite dinspre nord.
Reproducere: Perechile de ciori isi amenajeaza sau isi reamenajeaza
anual cuiburile in arbori izolati, inalti. Nu cuibareste niciodata in colonii, dar
cuiburile pot fi amplasate in arbori apropiati.
Depune 4-6 oua la inceputul lunii aprilie. Femela cloceste singura timp
de 18 zile. Puii sunt nidicoli si parasesc cuibul doar dupa o luna. Devin maturi
sexual la un an.
Vanare: Vanatorii sunt constienti de pagubele pe care le poate produce
cioara griva si au interesul ca efectivele acestei specii sa fie mentinute la un
nivel relativ redus. Pana de curand s-a vanat fara nici un fel de restrictii, pe tot
timpul anului, cu alice de 2,5 - 3,0 mm. Acum se poate vana doar in perioada
1 iunie - 31 martie, deoarece ni s-a impus acest fapt prin Directiva Pasari a U.E.
Panda si apropiatul sunt metodele cele mai obisnuite de vanare. Eficienta se
dovedeste insa vanatoarea cu chematori si cu atrape.

Cioara de semanatura (Corvus frugilegus L.)
Recunoastere: Are penajul negru cu reflexe violacee metalice. Spre
deosebire de corb, care este mult mai mare, si spre deosebire de cioara neagra
(Corvus corone corone L.) cu care se poate confunda in Banat si sudul
Ardealului, prezinta "pantaloni" si o portiune de piele nuda la baza ciocului,
de culoare deschisa. Puii zburatori si exemplarele juvenile se pot
confunda cu ciorile negre tinere, deoarece nu prezinta decat cel mult un
inceput de inel nud la baza ciocului.
Este o specie sedentara si eratica, frecvent intalnita in Campia de sud a
Romaniei, in Delta si in Lunca Dunarii. Iarna, efectivele acestei specii sporesc
enorm prin aportul exemplarelor venite din Ucraina si din Polonia pentru a
depasi anotimpul nefavorabil in Romania.
Hrana: Consta in vegetale diverse, seminte si fructe, insecte, viermi si
larve, dar si in oua si pui de pasari. In perioada in care se facea combaterea
ciorilor si a cotofenelor cu oua otravite cu stricnina, cele mai multe exemplare
gasite moarte apartineau ciorilor de semanatura. Aceasta a constituit cea mai
elocventa dovada despre pagubele aduse, de aceste ciori, sectorului cinegetic.
Este de mentionat si faptul ca in locul in care se lasa jos stolul de ciori de
semanatura nu ramane nici o portiune de teren necercetata. In astfel de locuri,
cuiburile de fazan, de potarniche si de prepelita nu au nici o sansa de scapare.
Pentru agricultura, cioara de semanatura poate fi considerata
folositoare, data fiind combaterea biologica pe care o realizeaza in apropierea
coloniilor, prin culegerea unor cantitati impresionante de insecte daunatoare
culturilor agricole.
Reproducere: Este sociabila tot timpul anului, inclusiv in perioada
inmultirii. Cuibareste in colonii intemeiate de regula in arborete rare de
salcami inalti, dar si in stejarii din jurul acestora. Inca de la inceputul lunii
aprilie depune cate 4-6 oua in fiecare cuib, pe care le cloceste doar femela
timp de 17-20 de zile. In perioada clocitului, masculul aduce hrana femelei
care cloceste.
Depune, in caz de distrugere a primei ponte, al doilea rand de oua.
Puii parasesc cuibul dupa o luna de la eclozare, de regula in luna mai.
Devin maturi sexual la un an.
Vanare: Se vaneaza in perioada 1 august - 31 ianuarie, cu alice de 2,5 - 3,0 mm.

Stancuta (Corvus monedula F.)
Este specie sedentara, dar si oaspete de iarna, comportandu-se frecvent
si ca specie eratica. Are dimensiuni mai reduse decat celelalte ciori prezentate.
Se recunoaste dupa coloritul general negru-brumat, care cuprinde
spatele si abdomenul, si dupa obrajii si partea superioara a gatului care sunt
cenusii-deschis.
Nu se fereste de asezarile omenesti, in care cuibareste frecvent,
folosind pentru amplasarea cuiburilor podurile si hornurile caselor, stresinile
surilor si chiar interiorul stalpilor de curent electric confectionati din beton.
Cuibareste si in scorburi, in maluri surpate, in stancarii etc.
Femela depune cate 5-6 oua la inceputul lunii aprilie, pe care le cloceste
18 zile. In aceasta perioada masculul hraneste femela. Puii isi iau zborul dupa o
luna de la iesirea din ou si devin maturi sexual la varsta de un an.
Este o pasare omnivora, cu un regim alimentar la fel de variat ca si al
celorlalte ciori. Spre deosebire de acestea, este insa mai mult folositoare decat
daunatoare datorita combaterii biologice pe care o face in paduri si in livezi,
prin culegerea unui numar impresionant de larve daunatoare arboretelor,
pomiculturii si agriculturii.
Vanare: Se vaneaza in perioada 15 iulie - 15 februarie, prezentand insa un
interes vanatoresc scazut. Se consuma doar in anumite zone din Romania,
acolo unde se consuma si puii nezburatori de cioara griva si de
cioara de semanatura.

  << Atlas